wreathed

si deschise cerul, dand la o parte perdelele ce ii obturau mintea, lasand sunetele sa ii lumineaze senzatiile si sa ii dizolve ceatza ce le asfixiau. era rosu, cu margini portocalii ca de foc. culese luna si musca din ea. arunca inapoi o semiluna batrana, cu tenul cenusiu si plin de pete. un astru ce le-a vazut pe toate. arunca pietricele albastre in nisipul maturat de marea albicioasa. avea marginile valurilor ingrosate, colorate cu negru pentru a le evidentia. taioase si colturoase, rupand din inocenta lui. se ineca in regrete, saturat de mustrari de constiinta. se ineca in pareri de rau. in lacrimi. dar cu timpul a ajuns sa respire existenta. apoi ii sopti ca intunericul e mai dulce. doar un zambet cursiv ii arata umbrele pe care le ascundea cu atata grija. ambrozie si nectar pentru foamea de intelegere si setea de cunoastere. si din nou totul era posibil.

phoenix

"God, grant me the serenity to accept the things I cannot change; the courage to change the things I can; and the wisdom to know the difference."

nu sunt un om care crede in dumnezeu. dar mi-ar placea sa vad pe cineva purtandu-se asa cum (cred eu) ca s-ar purta un om credincios. lumea ar fi un loc mai bun. nu sunt un om care crede in rugaciuni. dar aceasta mi-a placut. chiar daca o folosesc alcoolicii anonimi si nu cred ca are asa mare legatura cu religia. chiar daca eu poate nu ii patrund intelesul pentru care a fost ea creata. imi place pentru ca e...cu bun simt. nu e lacoma. nu ceri decat mijloacele prin care tu, cu puterea ta, fizica si/sau mentala sa poti obtine acel..."ceva". fiecare avem ambitiile si dorintele noastre. dar cateodata, ajung sa pierd mai mult decat castig. sa renunt la mai mult decat urmaresc. sau poate doar ceilalti nu constientizeaza esentialitatea "premiului" meu. diferenta de mentalitate? sunt zile in care imi pare rau ca al meu coleg si-a luat o zi libera, si va trebuie sa astept pana a doua zi ca sa ii povestesc intamplarile pe care eu le consider amuzante, sau glumele si expresiile auzite. si imi pare rau de ei...ca nu ma inteleg, insa eu ii inteleg pe ei dar ma scarbeste lipsa de gust a aberatiilor lor. daca ei gasesc ceva amuzant, dar nu il inteleg, intrebarea "de ce " nu isi are rostul de a ii edifica, ci doar de a le multiplica motivele pt care acel lucru e amuzant. asta cred ca ma deranjeaza. lipsa de esenta. cand voi cauta aceasta zi in arhiva...asa o voi gasi. asta o caracterizeaza. sunt satul de (unii din) oamenii care ma inconjoara. eticheta lor e "superficialitate". probabil am si eu un pic din ea din moment ce impart in dreapta si in stanga etichete nu ? :) dar am motivele mele. si sunt destule. am si argumente. si ele tot numeroase. insa s-au adunat atat de multe de cand am scris ultima data, incat simt ca nu am destul timp, si destula "hartie" pentru a-mi asterne gandurile, constientizarile, licaririle de luciditate si/sau de nebunie, ipotezele, temerile, sperantele, si nu pot decat sa le punctez, sa le prind intr-un bold pe cer, intr-o notita, urmand sa o iau mai tarziu sa o rescriu si sa o dezvolt. resimt o bucurie si in acelasi timp o teama asternand aceste cuvinte. ma bucur ca scriu din nou. imi lipsea. si imi place atat de mult incat nu are importanta ce scriu, atat timp cat o fac. :) iar teama... pff.... stiu ca multe lucruri ce ar trebui sa ramana doar pentru mine vor scapa ca din cutia pandorei. imi plac inceputurile. acesta este unul din ele. o mica mostra aruncata in eprubeta blogspotului. sper ca voi gasi timpul necesar pentru a-mi exorciza demonii, si de a pasi iar in lumea mea, creata de mine. o voi cladi din cenusa.